Din nou prin biblioteca părintească, o reîntâlnire cu
acele cărți care m-au făcut - demult - să îndrăgesc lectura.
Dezamăgită nu atât de ceea ce se publică azi, cât de timpul tot mai îndelungat pe care
trebuie să îl petrec în librării în căutarea unei cărți noi, care să fie pe
gustul meu, m-am întors la ceva vechi. Și am recitit ”Maimuța albă”, ”Lingura
de argint” și ”Cântecul lebedei”.
Sigur, din cărți și filme,
personajele trilogiilor lui Glasworthy ne sunt, tuturor, cunoscute. Dar mi-a
făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu Soames, personajul atât de complex din ”Forsyte
Saga”, a cărui prezentare este continuată de către autor în ”Comedia modernă”.
Personalitate complexă, Soames mi-a părut, totuși, umbrit adesea de fiica sa,
Fleur, pe care autorul o face protagonista unor evenimente copleșitoare, și nu
de puține ori, imorale.
Totuși, ca un adevărat
părinte al personajelor sale, deși expune și ceea ce este negativ, John
Glasworthy luminează, cumva, părțile frumoase ale acestora; un creator bun,
care trece cu delicatețe peste ceea ce proprii copii fac greșit. Și, recitind, m-am
întors în timpul pesonajelor: un timp al etichetelor aristocratice și al
respectului față de cuvântul dat, dar și al inegalităților sociale și al
prejudecăților.
Și în timpul meu, m-am
întors. În vremea în care citeam cu lăcomie aceste cărți, ghemuită în pat sau
la gura sobei, în iernile lungi și aspre din orășelul de munte în care m-am
născut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu