luni, 28 februarie 2022

Cazul doctorului Kukoțki


     Poate că șoapta s-a născut înaintea buzelor, și înaintea pomilor a fost foșnetul frunzelor scria Osip Mandelștam, versuri care i se potrivesc lui Pavel Alekseevici Kukoțki, personajul care mi-a stârnit cel mai mult empatia în acest roman. Eminent medic ginecolog (toți strămoșii săi pe linie bărbătească fuseseră medici începând cu secolul al XVII-lea), Pavel Alekseevici își dedică viața științei, având și un dar aparte de a desluși cauzele suferințelor celor care îi erau pacienți. 

Dar nu doar despre reușitele sale în materie de medicină este cartea. Autoarea prezintă relațiile dintre generații cu precădere în perioada anilor 1960. Dragoste, iertare, moralitate, alegeri personale.

Tania, fiica soției doctorului Pavel Alekseevici Kukoțki, mi-a amintit de acel personaj feminin din literatura rusă, mai puțin convențional, foarte sentimental, ușor de condamnat pentru dramele și tragediile pe care le provoacă, dar căruia nu poți, totuși, să nu-i admiri capacitatea de adaptare, de împăcare cu ceea ce primește de la viață. Fără să-și pună problema dacă e fericită sau nu, fără să aprecieze lucrurile de preț ale traiului burghez pe care familia i-l asigura, Tania le provoacă emoții tuturor. Nu exclud ca autoarea să fi dorit să o construiască pe Tania ca victimă. Mie mi s-a părut imprudentă și iresponsabilă.

O carte despre uși și ferestre. Ușa privită ca o limită; dincolo de ușă este un alt spațiu care implică o transformare a celui care pătrunde în el. În timp ce fereastra este spațiul de evadare, locul pe unde visele își iau zborul. Fereastra te obligă să accepți că e timpul trezirii din vis.

Nu zic că nu mi-a plăcut cartea, dar cred că am citit-o într-un moment nepotrivit. Și nici nu i-am prea înțeles sfârșitul. Mai exact, nu am apreciat efortul autoarei de a ne prezenta pe repede înainte, îngrămădite în ultimele pagini, unele întâmplări ale personajelor secundare care nu îmbogățesc cu nimic romanul: accidentul lui Serghei ori căsătoria bătrânei Vasilisa se numără printre ele. Mi s-a părut acel gen de final care apare necesar doar la cărțile care prezintă o poveste reală, cel mult o realitate romanțată, nu la un roman de ficțiune.