Regele alb

de Gyorgy Dragoman

Autorul s-a născut în 1973 la Târgu-Mureş, unde a locuit până în 1988 când s-a mutat în Ungaria.
Romanul „Regele alb” prezintă fragmente din copilăria lui Dzsata, mai exact îl prezintă pe acesta la vârsta de 11 ani. Cartea are 18 capitole care pot avea existenţă de sine stătătoare, fiecare reprezentând o „povestire” din copilăria personajului în care e uşor să îl ghiceşti pe autor.
„Ceea ce m-a interesat cel mai mult când am scris romanul de faţă a fost modul în care libertatea interioară şi sentimentul identităţii pot fi păstrate chiar şi într-o societate în care constrângerea îşi face simţită prezenţa mereu şi pretutindeni. Dar în realitate viaţa nu se desfăşura întotdeauna în condiţiile acestea extreme, violenţa era deseori ascunsă, frica se întâmpla să fie absentă. Existenţa îşi avea normalitatea ei, însă dincolo de această suprafaţă fragilă pândea absurditatea.” (Gyorgy Dragoman)
Întâmplările sunt tragice, chiar dacă prezentate cu umor (negru) şi mai ales cu inocenţa copilului de 11 ani care, pe de o parte încearcă să înţeleagă societatea în care trăieşte (într-un regim totalitar care îi luase tatăl pentru a-l reeduca prin muncă la Canalul Dunăre-Marea Neagră, pentru critici la adresa guvernului); de altă parte, copilul nesupus şi răzvrătit are parte de aventuri tragicomice pe care singur le provoacă, fiind un adevărat „maestru al evaziunii” cum a fost numit de critici şi comparat cu Huckleberry Finn.
O carte care, odată citită, ne ajută să înţelegem că fiecare adult este rezultatul întâmplărilor de viaţă de care a avut parte copilul care acesta a fost cândva... că orice adult poartă în el o bucată din lumea trecutei sale copilării...