Ce se întâmplă în noi când, pe neașteptate, se deschide poarta după care stau ascunse spaimele copilăriei?

            Citind, m-am simțit, puțin, în ”timpul pierdut” al lui Proust care, - așa cum afirmă la începutul lui ”Swann”, - pornise, de fapt, în căutarea Adevărului. 

         Austerlitz caută și el adevărul despre trecutul său, urmele lăsate de suferințele care străbat istoria asemeni unor linii extrem de fine. Doar că adevărul lui Austerlitz este atât de tragic!

         Cred că, ceea ce m-a determinat să fac analogia cu ”În căutarea timpului pierdut” este afirmația lui Marcel Proust: ”Eu căutam marile legi, iar ei mă numeau scormonitor de amănunte”. Austerlitz caută și el esențialul, studiind amănuntele ce vor contura tabloul care îl va ajuta să înțeleagă cine este cu adevărat.