sâmbătă, 31 octombrie 2020

„perhaps the garden only hid from those it didn’t wish to see...”


    La autoare îmi place felul în care așază în același spațiu, întâmplări și personaje din timpuri diferite, cu accent pe amprenta pe care locul o lasă asupra personajelor care se perindă în acel spațiu. Povești în povești, în care scotocind trecutul dai, cumva, peste viitor. Și te descoperi, în final, ca o matrioska ultimă, care nu mai are niciun secret. 

    Kate Morton adoră să scrie despre secretele pe care - consideră ea - fiecare familie le are și despre legăturile apropiate dar atât de complicate dintre membrii acesteia, convinsă fiind că apropierile duc, inevitabil, la secrete.

    În „The forgotten garden” povestea este inspirată de secretul propriei familii. La împlinirea vârstei de 21 de ani, bunica sa află că tatăl nu îi este părinte biologic. Imaginația autoarei o creează, astfel, pe Nell/Ivory, personajul hotărât să-și găsească identitatea. Cartea este un tribut adus autorilor de cărți pentru copii, care au ajutat-o să-și dezvolte imaginația și să descopere - încă din primii ani de viață -  că dincolo de literele negre așezate pe paginile albe, se ascund lumi întregi de bucurie și tristețe, speranță și deznădejde, iubire și ură. Și a creat-o pe Eliza, personajul care știe să spună povești. Cuvintele au putere iar memoria este o doamnă alături de care trebuie să învățăm să dansăm. În timp ce grădinile fermecate există, doar că sunt văzute numai de cei care își doresc cu adevărat să le vadă. 

    În ”The house at Riverton”, autoarea așază povestea între apusul erei Edwardiene și zorii anilor ”20, când - după ce și-au dezbrăcat crinolinele și corsetele care le limitau libertatea, - femeile făceau eforturi să recupereze ceea ce istoria le refuzase până atunci. Grace Bradley este personajul care a trăit acele vremuri și prin gura căruia Kate Morton ne spune povestea. O poveste ca un roller-coaster în care, dacă nu ești suficient de puternic, cineva trebuie să te țină de mână. 

    Cărțile, ca orice povești, se citesc în cel mai confortabil fotoliu, cu o cană de ciocolată caldă alături și, - dacă este posibil - cu o pisică în brațe.  


 

Niciun comentariu: