Cărțile sunt asemeni titlurilor pe care le poartă. Amândouă incitante, captivante. Personaje feminine puternice, crime, mister, răzbunare. Am început cu Olga Tokarczuk datorită Nobelului, recunosc. Nu citisem nimic de autoare și am fost curioasă. Stilul mi-a amintit imediat de Herta Muller, altă ”nobelistă” din est. A noastră. Nu zic că nu mi-a plăcut, dar parcă mă așteptam la mai mult. Vinovată puțin de așteptările mele (totuși, e vorba de Nobel!) am încercat să fiu aproape de excentrica profesoară de engleză Jannina Duszejko, pentru că natura – cu tot ce înseamnă ea: și pomi, și păsări, și anotimpuri – îmi este, cumva, ”la îndemână”. Și totuși, cartea mi s-a părut rece, având în centru un personaj feminin revendicativ, răzbunător, apocaliptic aproape, asemeni versurilor lui William Blake pe care le apreciază atât de mult. Cea de-a doua mi-a inspirat o căldură misterioasă chiar din titlu, acesta fiind motivul pentru care am ales cartea de pe raftul librăriei, deoarece nu știam nimic despre Delia Owens. Personajul Kya Clark este o fată sensibilă și misterioasă și este atât de apropiată de natură până la a se confunda cu ea. Alături de ea, de Fata Mlaștinii, ai parte de experiențe frumoase: căldură, bunătate, acceptare, asumare, inteligență, iubire. Într-un fel, pe Jannina Duszejko am privit-o cu detașare. Nu am reușit să-i fiu prea aprope. Ea, ca personaj, nu m-a făcut să o ”simt”, să empatizez. Am avut compasiune pentru animalele pe care le iubea, dar parcă nu mi s-a părut destul ca să rețin cartea ca pe una memorabilă. În timp ce Fata Mlaștinii mi-a servit o memorabilă lecție de viață. Despre sensibilitate și emoție, despre măreția naturii și despre faptul că fiecare, cu povestea lui, își are locul în această lume. Despre pustietate și dezamăgire, dar și despre dragoste și prietenie. Despre iertare. Despre pacea pe care o poți găsi în liniștea singurătății, atunci când superficialitatea celor din jur te respinge. După ce am așezat cărțile în bibliotecă, pe Jannina Duszejko aproape am uitat-o. Kya Clark mă bântuie, încă. O simt, cumva, în aer; în frunzele și în păsările acestei toamne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu