Pentru a deveni realitate, visul are nevoie de aripi

 Cartea care mi-a inspirat aceste rânduri a apărut în anul 2000 la Editura de Vest din Timişoara (cu un studiu introductiv de Dumitru Tomoni) şi cuprinde 17 scrisori ale lui Traian Vuia trimise în ţară, adresate în principal lui George Dobrin, avocat şi politician al vremii. Ele dezvăluie modalitatea de abordare a problemelor sociale şi politice, înţelegerea pe care Traian Vuia o avea asupra problemelor societăţii, într-o perioadă cu „vremuri grele şi oameni uşori”, după cum se exprima, atunci, George Dobrin. De actualitate!

Dar nu despre acest lucru, acum.

Ci despre copilul născut la 17 august 1872 în satul bănăţean Surducul Mic, fascinat de zmeiele pe care învăţătorul Mahler de la şcoala germană din Făget le construia pentru elevii săi.

Au urmat studiile care l-au ajutat să îmbrace în haină tehnico-ştiinţifică visul său despre zbor. El, românul nostru, a îndrăznit să creadă că zborul cu un aparat mai greu decât aerul nu este o utopie.

În 16 februarie 1903 prezintă Academiei de Ştiinţe din Paris un proiect de „aeroplan-automobil”, explicând argumentat că un aparat mai greu decât aerul poate zbura.

Iată rezoluţia Comisiei Academiei de Ştiinţe din Paris: „Realizarea şi soluţionarea problemei zborului cu un aparat mai greu decât aerul este o himeră. Această concepţie nu poate izvorî decât dintr-un creier bolnav.”

Şi totuşi. În 18 martie 1906, în apropierea Parisului, la Montesson, VUIA I s-a ridicat un metru deasupra pământului, zburând pe o distanţă de 12 metri.

Traian Vuia este primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
Iată cum a trăit românul Traian Vuia aceste momente:  
























foto: http://www.bar.acad.ro/Vuia.htm)           

I’m not a bookworm

Maya mi-a trimis o leapşă. Despre cărţi: Are you a bookworm?

Voi răspunde mai jos.

Dar, pentru că am senzaţia că întrebările din leapşă sunt departe de a contura un răspuns la întrebarea eşti sau nu un şoarece de bibliotecă?, vreau să afirm că nu sunt ceea ce s-ar putea numi “a bookworm”. Cartea este pentru mine doar un prieten (grozav, e adevărat, dar doar unul din ei!) iar cititul este doar una din activităţile mele. În rest: merg (cu plăcere!) la birou, grădinăresc, gătesc, îmi fac datoria de soţie şi mamă, mă întâlnesc cu prietenii, călătoresc mult, îmi place să şofez dar sunt în largul meu şi în avion ori pe vapor şi, nu în ultimul rând, îmi doresc un iaht. :)   

Dar, iată răspunsurile mele:

1.Ce carti ai citit anul trecut?

Cele despre care am scris pe acest blog.

2. Ce carte/carti citesti in acest moment?

“Guermantes” de Marcel Proust

“Perfume – the story of a murderer” by Patrick Suskind

3. Ce carti vei citi in acest an?

Păi, asta nu mai ştiu. Mai vedem.

Oricum, îmi propun de ceva vreme să citesc biblia.

4. Care este cartea ta preferata?

Nu am o carte preferată, acum. Am avut, în diferite perioade ale vieţii, cărţi din care ştiam “par coeur” pasaje întregi.

Fără a menţiona vreuna din cărţile sale, am să spun, totuşi, că-mi place foarte mult Alexandru Paleologu. Îmi place accentul pus pe cultură şi îmi plac notele de umor şi de iertare din scrierile sale. Nobleţe. Nu găseşti prea des această însuşire.  

5. Care este cartea care ti s-a parut cel mai putin interesanta?

Mi-au plăcut cărţile pe care le-am citit.Cel puţin, nu-mi vine în minte, acum, o carte care să mă fi plictisit. E adevărat, nici nu am citit la întâmplare. Am “cântărit” cartea, înainte.

6. Care este melodia care iti creeaza o atmosfera relaxanta atunci cand citesti?

Nu prea ascult muzică, deşi îmi tot propun să o fac. Oricum, sunt destul de demodată la “capitolul muzical”.  

7. Esti pasionata de jocurile pe calculator? Daca da, care este jocul tau preferat?

Urăsc jocurile pe calculator. O veritabilă pierdere de vreme, după mine.

 

8. Care este filmul tau preferat?

Ei, da! Aici m-ai prins, Maya! Voi recunoaşte că am, în domeniul cinematografiei, o cultură “până la genunchiul broaştei”. Din păcate.

Fiica mea mă mai “salvează” şi mă duce, când şi când, la câte un film. Ultimul pe care l-am văzut e “Black swan”. Mi-a plăcut.

Nu am un film preferat.

9. Ai da bani pe o carte interesanta sau pe o trusa de farduri?

Pentru mine, şi una şi alta sunt foarte importante. Sunt sigură că aş găsi o modalitate de a le avea pe amândouă ! :)

The Sunday Philosophy Club

                                                by Alexander McCall Smith

Isabel Dalhousie was a philosopher and she edited a philosophical journal: The Review of Applied Ethics.

The Sunday Philosophy Club was not exactly very active. But here, Isabel could discuss with her friends the moral responsibility of people, or the sort of things like that. She knew that there were occasions when hypocrisy was necessary in order to protect the feelings of others. There was a distinction between lying and telling half-truth, but it was very narrow one.

That evening, after a concert in the Usher Hall, Isabel saw a man who tumbled to his death from the gods. Mark Fraser died. Or rather he was killed, thought Isabel. There was no room for dubt there. Why had been Mark sent to his death? Curiosity killed the cat, and Isabel thought long and hard about it. During the night she had woken up, stared at the shadows on the ceiling and finally made her decision: she wanted to find out about this murder, even she was a helpless amateur gumshoe.

Why she involved herself in these matters? It was a question she should have asked herself more often, but did not. She wanted to know why things happened. She was curious and she found it intellectually exciting to become involved. She did not like to leave things unfinished.